N-am fost nicidata vreun mare fan al celui ce poarta initiale identice cu cele ale unui cunoscut ziarist, CTP. Desi, recunosc, ca profilul sau, pe care l-am distins cu placere printre cei care reprezentau grupul PNL, in tratativele furtunoase dintre mastodontul FSN si formele embrionare ale partidelor istorice de curand renascute in 1989, era unul extrem de agreabil si civilizat.
Era ceea ce se numeste, nu numai din perspectiva feminina, un "barbat bine", chiar frumos, cu o alura vag aristocratica, dar mai ales cu o cautatura inteligenta, asa cum nu prea eram obisnuiti in cazul dinozaurilor iesiti de sub pulpana partidului unic de odinioara. Fapturi grobiene si necizelate, al caror vid interior se oglindea pe fetele cu alura obtuza si necioplita, "made bay Fane Gheorghiu", inalta facultate muncitoreasca, unde intrai pe baza de liste si nu cadeai decat, eventual, in baie.
Era un fel de "sex-simbol" al dreptei, la concurenta cu omologul sau de la stanga, idolul fetelor de la APACA, Petrica Roman, cel de la care cele de mai sus nu doreau nici Kent si nici valuta.
CPT a iesit apoi de pe prim-planul politicii autohtone, ramanand totusi undeva prin zonele de varf ale liberalilor, fara insa sa faca prea devreme pasii necesari de a fi "number one". Probabil ca, in virtutea conditiei sale de baiat de familie ii lipsea vointa arivista de a se catara cu orice pret, de a calca peste cadavre, in scopul unei obstinate aspiratii de a parveni.
De aceea unii l-au considerat un fel de playboy, o fire hedonista care nu se omoara cu firea sa lupte si sa se zbata, multumindu-se cu a trai elegant si distins. Imaginea completata si argumentata si de calitatea lui de motociclist de ocazie sau de posesor al unei colectii succesive de sotii la fel de elegante si distinse.
Ce s-a ascuns sau daca s-a ascuns ceva in spatele acestei imag