Cu „stuparul” Ioan Macovei din Şepreuş ne întâlnim, cum era şi normal, în mijlocul stupinei care numără peste 350 de familii de albine. Am numărat, de pe picioare, şase remorci amenajate pentru transportul stupilor în locurile cu hrană bogată din judeţ, dar am admirat şi stupii rânduiţi, frumos, prin toată grădina domnului Macovei. „Lucrăm toată familia la stupi – ne mărturiseşte domnul Ioan Macovei – iar anul acesta a fost unul destul de greu pentru noi, stuparii, din cauza secetei.” Reuşita în afaceri a domnului Macovei vine în primul rând de la marea pasiune pe care o are faţă de natură. „Dacă nu îndrăgeşti albinele şi natura, n-ai ce căuta printre stupari, că fugi după prima înţepătură. Pe de altă parte, în stup este cea mai mare democraţie din lume. Aici, numai cine munceşte trăieşte. Altfel, nu se poate…” Pe de altă parte, stuparul Ioan Macovei a reuşit să acceseze şi fonduri europene pentru dezvoltarea afacerii cu albinele. „Am reuşit să accesez un proiect pe Măsura 112, proiect care pe mine m-a ajutat foarte mult. Am reuşit să mai cumpăr lăzi, storcător de inox, rame, faguri şi multe alte mărunţişuri fără de care nu se poate face albinărit.” În schimb, dacă vorbim despre concurenţa care se manifestă pe piaţa europeană în domeniu, domnul Macovei nu se simte susţinut din partea statului. „Prin 2004-2005 primeam o subvenţie de 20 de lei pentru fiecare familie de albine, dacă predam la procesator o cantitate anuală de 10 kh de miere pe familie. Acum, ne-au tăiat şi această subvenţie şi nu mai primim decât stimulentele pentru hrană şi pentru medicamente. Pe de altă parte, dacă predai mierea la Asociaţie ne oferă un preţ de nimic, de 8-9 lei pe kilogram. În schimb, dacă te duci să cumperi produse şi accesorii de la ei, te usucă la buzunar.” În schimb, domnul Ioan Macovei este convins că noi, românii, producem cea mai bună miere de albine din lume.
@N_P
