A doua ratiune e aceea care conteaza pentru presedinte mai mult decat prima: nu este de maxima importanta numirea premierului dupa 9 decembrie, cat spargerea unitatii USL, unica sansa ca dl Basescu sa ramana centrul de referinta in politica romaneasca, sa-si poata duce pana la capat(?) jocul politic. Sarcina de a stabili daca e bine sau rau o lasam in sarcina istoriei, singurul judecator impartial si etern totodata.
Dar, mai intai, o clarificare a termenilor: insusi Petre Tutea ne explica teoria adevarului dublu, "secundum fidem" - adevarul de dupa credinta si "secundum rationem" - adevarul de dupa ratiune sau din spatele ratiunii, sustinand cu tarie ca filosofii medievali care au teoretizat adevarul dublu "au ratacit pana i-a luat dracul", nerealizand absolut niciun adevar cu "autonomia" lor, caci nu astfel se deschid portile cunoasterii rationale.
Filosofii, ca filosofii, dar politicienii...
Filosofii aceia "sireti" n-au reusit sa dezlege alte taine ale lumii, dar politicienii de azi, iata, se folosesc de preceptele si sustinerile lor si spera ca vor putea determina schimbarile social-politice dorite provocand destinul: toti asteptam desemnarea premierului si convocarea Parlamentului in prima sa sedinta de dupa alegeri, dar pentru presedinte sunt mai importante consecintele si pasul al doilea.
Insa desfasurarea acestor fapte asteptate de multimi este programata sa antreneze si alte schimbari: presedintele ia in calcul ca hotaratoare este pana la urma legitimarea guvernului de catre forul legislativ, numai ca, analizand mecanismele puterii sale de pana acum, descoperim cu stupoare ca nu legitimarea in Parlament, ci desemnarea primului ministru i-a permis statutul de presedinte jucator.
Instructiuni de folosire
Astfel, in 2004, il desemneaza pe Calin Popescu Tariceanu in fruntea executivului, nu pe
