Aceleaşi situaţii, aceleaşi fapte, aceleaşi acuzaţii, aceleaşi probleme cu DNA-ul, doi deputaţi din două partide diferite: Alin Trăşculescu şi Ion Stan. PDL si PSD. Aici încep diferenţele:
- Alin Trăşculescu a fost demis din PDL şi din Parlament. S-a predat poliţiei şi a fost arestat preventiv. Toata presa uselistă a întors cazul pe toate feţele, jubilând de fericire că a mai dibuit un corupt din PDL.
- Ion Stan a rămas în PSD şi în Parlament. A fost protejat de Comisia Juridică şi de trusturile aservite puterii USL care l-au transformat, la fel ca pe Adrian Năstase, într-o victimă a Sistemului. De curând s-a hotărât ca Plenul Camerei Deputaţilor se va întruni abia după alegeri pe tema ridicării imunităţii lui Ion Stan.
Dubla măsură din cazurile Trăşculescu şi Ion Stan este reprezentativă pentru diferenţa dintre PDL şi PSD. Ambele partide provin din aceeaşi tulpină comună a FSN-ului. Însă PSD-ul, spre deosebire de PDL, pare să nu mai respecte nicio decizie a Justiţiei, nicio regulă, nicio lege. Nicio instituţie, cu excepţia celor pe care le domină deja. Să mai fim atunci surprinşi când o recentă câştigătoare a premiului Nobel pentru literatură, Herta Müller, spune despre cei din PSD că „sunt nişte stalinişti care trag ţara înapoi şi că sunt urmaşii partidului comunist?” (aici) Deşi exagerată, declaraţia Hertei Muller nu este foarte departe de adevăr. Ce altceva se poate spune despre indivizii care încercau vara trecută să schimbe cvorumul în timpul suspendării şi după referendum? Sau care propun ca deciziile luate de Curtea Constituţională să fie schimbate în Parlament cu două treimi? (aici) Acest modus operandi politic nu este foarte departe de stalinism. Iar din punct de vedere economic PSD-ul nu poate fi considerat de stânga, nu atunci când vine cu un program de guvernare keynesian, cu taxe reduse. Culoarul stângii rămâne atu
