Un val de contestare fără precedent a reunit aproximativ 100.000 de manifestanţi la Moscova împotriva lui Vladimir Putin, cea mai puternică persoană din Rusia, în decembrie 2011, dar, după un an, acţiunea pare înnăbuşită.

"Contestarea nu a luat sfârşit, ea a trecut de la o fază explozivă la o fază cronică", apreciază scriitorul Boris Akunin, unul dintre animatorii acţiunii.

În mod surprinzător, mii de moscoviţi au manifestat la 5 decembrie împotriva fraudelor de la alegerile legislative, câştigate cu o zi înainte cu aproape 50% din sufragii de partidul lui Putin.

Până la acel moment, opoziţia mobiliza de obicei doar câteva sute de manifestanţi, care erau dispersaţi imediat sau reţinuţi de către forţele de ordine.

La 24 decembrie, aproximativ 100.000 de persoane au manifestat împotriva lui Putin, pe atunci premier, reunindu-se la cea mai mare manifestaţie organizată la Moscova de la începutul anilor '90. Pentru prima dată, opoziţia părea să constituie o ameninţare pentru Kremlin.

Un an mai târziu, euforia s-a risipit şi ultimele manifestaţii au adunat mai puţini contestatari.

"Cel mai important este că foarte mulţi oameni au înţeles că politica îi vizează direct. Este ceva nou pentru Rusia, unde nimic asemănător nu a mai avut loc de la începutul anilor '90", spune calm jurnalistul contestatar Serghei Parhomenko.

"Lucrurile vor avea nevoie de timp şi se vor dezvolta lent, dar autoritarismul în Rusia este condamnat", adaugă Boris Akunin.

În opinia politologului Leonid Radzihovski, mult mai critic, "contestarea a revenit la punctul de plecare, pe Internet, şi opoziţia nu este capabilă să se folosească de nemulţumirea populară".

Opoziţia, în cadrul căreia coabitează extrema dreaptă, liberali şi extrema stângă, este adeseori criticată pentru caracterul său eterogen şi incapacitatea de a adopta un adevărat program p