“Şeful penalilor”, “Escrocul şef”, “Cowboy-ul dement”, “Dictatorul şef”, “Genghis Bush”, “Guvernatorul”, “Nelegimitatea Sa”, “Mincinosul”, “Şeful marionetă”, “Ocupantul”, “Preşedintele Pinocchio”, “Făţarnicul şef”, “Încrezutul”, “George cel nelegitim”, “Intrusul şef”, “Palavragiul texan”, “Texanul totalitarist”, “Texanul toxic”, “Vandalul global” etc., iată numai câteva dintre poreclele pe care americanii le-au dat fostului lor preşedinte George W. Bush.

Hârtia nu suportă alte câteva sute, poate mii de sudalme şi vorbe de ocară, cu care l-au cadorisit toţi. Cu ţara împotmolită în aventura irakiană, cu un antiamericanism ajuns la cote alarmante pretutindeni, inclusiv în lumea prietenă vest-europeană; cu o Constituţie ignorată; cu justiţia, Congresul, o mare parte din media şi serviciile secrete aservite; cu libertăţile civile pândite de pericole mortale, de pe la începutul lui 2006 oamenii Americii s-au ridicat, aproape toţi, şi au spus “Nu” “ocupantului” de la Casa Albă. De la 90% după 11 septembrie 2001, popularitatea lui a căzut catastrofal – 19% în ultimul an din al doilea mandat, 2008, preşedintele a fost repudiat de propriii săi republicani; 82% dintre cei 744 de istorici şi politologi de vârf, participanţi la o anchetă internaţională au apreciat, în 2007, că preşedinţia sa este un eşec de proporţii fără precedent; mii de editoriale şi comentarii, din toată presa, radioul şi televiziunile americane au ataşat numelui său cuvintele “cel mai slab preşedinte din toată istoria noastră”; acum două luni episcopul sud-african Desmond Tutu, premiul Nobel pentru pace, a cerut ca Bush să fie chemat în faţa Tribunalului de la Haga, ca principalul vinovat pentru războiul din Irak, război care a adus instabilitatea în Orientul Mijlociu, războiul civil în Siria şi criza nucleară iraniană; publicul anglo-saxon, de pretutindeni, argumentează şi cere, în mod serios, ca