de N. I. DOBRA
05 decembrie 2012 23:54
0 vizualizari
A-A+ Dintr-un volum apărut mai demult, Wlater Johrend a făcut două: "Frumuseţile patriei" (prezentat în urmă cu ceva timp) şi actualul "Intim-shop" (Editura Cenaclul de la Păltiniş, Sibiu, 2012), un fel de insectar cu femei, care începe cu Adina, Agnes şi se încheie cu Zina şi Zoe. Într-o "Lămurire" pe post de prefaţă, autorul ne avertizează: "Aceste unităţi versificate nu sunt literatură. Ele sunt, pur şi simplu, exerciţii pe nişte rime dificile, pe fiinţe feminine mai mult sau mai puţin uşoare, pe nume uzuale, luate îndeosebi din mediul saxon al unei străvechi aşezări omeneşti, la începutul căreia femeile nu aveau naţionalitate şi bărbaţii nu erau membri de partid." Iar Valentin Leahu, editorul, e net: "(...) Walter Johrend nu este deloc un modest în ale versului, ci este un poet ajuns la maturitatea gândurilor septuagenare, care are în suflet tinereţea unui poet de cursă lungă".
Eu ce să mai zic? În postura de cititor, pot spune că îmi plac "şarjele", mai mult ori mai puţin amicale, la adresa sexului frumos, de care nu putem face abstracţie indiferent de vârstă (a noastră, nu a lor!) Walter Johrend - sas de sorginte - are imaginaţie ca puţini din neamul lui, are umor, tot aşa şi stăpâneşte perfect limba română (Îi mai scapă câte una, gen "să ţesălez", dar cine bagă în seamă?) La vorbă e destul de zgârcit, în schimb îşi ia revanşa scriind. Iată nişte mostre, luate chiar la întâmplare: "Fata mea de porţelan/-premiantă abonată-/nu dădea pe mine-un ban/cât era de îngâmfată/pentru că eram ţăran/cu apucături vetuste/care-şi linge grosolan/degetul, mâncând languste/A plecat, după liceu/într-un sat de pe Tărnave/măritată c-un evreu/profesor de limbi slave/I-am adus din RFG/într-o vară, o langustă,/La-întrebarea: pentru ce?/i-am răspuns: s-o bagi sub fustă" (Friederike) sau: "Fata mea de pantofar/do