Adevarul este ca Victor Ponta are dreptate atunci cand spune ca plagiatul este o tema care nu intereseaza in Romania, o tema cu care la noi nu se pot nici castiga si nici pierde campanii electorale.
Doar ca un autentic intelectual, un profesor universitar adevarat ar rosti aceste vorbe nu cu ironie si dispret, ci cu mare amaraciune, cu disperare chiar.
Este trist ca in Romania furtul intelectual nu intereseaza pe nimeni. Cui ii pasa adica daca ai furat o idee, adica munca altcuiva?
Au ajuns sa nu ne intereseze prea tare nici furturile unor obiecte palpabile, precum banii publici sau parti din economia nationala.
Cred ca o mare parte din populatia Romaniei, mai ales cea rurala, nici macar nu stie ce e acela un plagiat. Se mananca sau se bea? E pe patru sau pe doua roti? E despre intelectuali, despre elite, adica nu umple direct nici buzunarul si nici farfuria? Nu e de interes.
Sa ne creasca pensiile si sa ne dea salarii si poate sa-l plagieze si pe Socrate, ca sa-l parafrazam pe Ioan Rus intr-un moment de gratie.
Asa ca, da, in Romania nu e nicio pproblema ca am avut un ministru al Educatiei plagiator dovedit, ca avem un premier plagiator dovedit, iar actualul ministru al Educatiei este si el acuzat de cateva palgiate. Si acestea sunt doar cazurile cele mai notorii. Sistemul nostru de invatamant, nenorocit si nereformat atata vreme, a transformat plagiatul in sport national.
Daca tezele de doctorat obtinute sa zicem in ultimii 22 de ani, ca sa nu mergem mai departe, ar fi luate la puricat, probabil ca mai bine de jumatate s-ar dovedi furturi ordinare. De altfel clasa politica, inclusiv opozitia, a fost destul de rezervata in privinta plagiatului lui Victor Ponta, dincolo de niste reactii de ochii lumii nu foarte vehemente.
Si daca e sa fim si mai cinstiti am recunoaste ca i