Prim-ministrul Victor Ponta a afirmat public că „din datele sale", preşedintele Traian Băsescu nu a fost numai colaborator al Securităţii, ci „am înţeles că a fost chiar ofiţer la Contrainformaţii, întâi la Marină şi după aceea a trecut la DIE". Ponta vrea să ne facă să credem că, în final, alegerile de anul acesta sunt o confruntare între „securiştii noştri" şi „securiştii lor", iar că „securistul nostru", Dan Voiculescu, este mai bun decât „securistul lor", Băsescu. Singura problemă este că nu există securist bun, că aceasta nu este o alegere reală, ci una falsă şi că rezultatul va fi spălarea Securităţii de păcate şi triumful lui Voiculescu.

Victor Ponta nu are stofă de prim-ministru. Demnitatea de prim-ministrul al România îţi cere să nu faci afirmaţii pe care să nu le poţi susţine imediat cu dovezi. Una este să arunce cu astfel de acuzaţii un jurnalist sau chiar Mugur Civică (despre care n-am înţeles niciodată ce este, cu excepţia faptului că a fost odată medic pediatru, ceea ce este un gând înfricoşător), şi cu totul altceva să o facă prim-ministrul ţării, în condiţii de criză politică şi economică şi cu câteva zile înainte de alegeri. Ar trebui să fie un scandal naţional iar Ponta ar trebui somat să aducă de urgenţă toate dovezile de care dispune sau să îşi dea demisia. Să încercăm să ne imaginăm, cum ar fi fost, cu câţiva ani în urmă, ca preşedintele Franţei, să zicem François Mitterand, să fi fost acuzat de propriul prim-ministru de colaborare cu regimul de la Vichy, fără ca acesta din urmă să aducă în sprijinul acestei acuzaţii vreo probă, vreun document, vreo mărturie credibilă. În fapt, ceva foarte apropiat chiar s-a întâmplat atunci când un grup de deputaţi ai opoziţiei de dreapta au lansat public această acuzaţie. Rezultatul? Cei trei au fost sancţionaţi disciplinar - cu toate că existau dovezi publice că Mitterand chiar a lucrat pentru