Mariana Farcău este una din victimele lui Decembrie 1989. Şi ea este un nume în unul din numeroasele dosare ale Revoluţiei. Al celui cunoscut la C.E.D.O. ca “dosarul lotului 72 Timişoara”. Mariana Farcău este tânăra care a renăscut practic în noaptea de 17 spre 18 Decembrie 1989. A fost “culeasă” de doi brancardieri dintre cadavre, după ce fusese împuşcată de două ori, de un glonţ de mitralieră şi unul de pistol, unul ajuns în mână, celălalt, în abdomen. A fost salvată de la drumul spre crematoriu, unde putea ajunge de vie…
Nici ei, ca multor altora, nu i s-a făcut dreptate, nici după aproape 23 de ani. Teodor Mărieş s-a zbătut ca dosarul acesteia să ajungă la C.E.D.O. Iar ea s-a reîntors la Timişoara – de unde a plecat imediat după evenimentele din Decembrie ‘89 –, doar pentru a fi alături de Teodor Mărieş.
“Asta este atitudinea urmaşilor lui Ion Iliescu în Guvernul României”
În ce stadiu este dosarul pe care îl aveţi la C.E.D.O.?
Redactarea plângerii a fost făcută în 2008, la o lună de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a lui Stănculescu şi Chiţac. Unii dintre noi nu au primit nicio despăgubire de la Statul român, alţii au primit foarte puţin. Acesta a fost motivul pentru care ne-am adresat C.E.D.O. Înainte de a începe colaborarea cu Asociaţia “21 Decembrie 1989”, am depus la C.E.D.O. alte plângeri, care au fost, însă, respinse, pentru că nu au fost făcute individual. Într-un termen foarte scurt, avocatul Asociaţiei a reuşit să redacteze 76 de cereri. La C.E.D.O. s-a cerut conexarea tuturor cererilor, peste 180. În dosarul despre care vorbesc s-au conectat 72.
În vară, C.E.D.O. a transmis Guvernului solicitarea noastră, a reclamanţilor, pentru a-şi exprima un punct de vedere. În acel moment, C.E.D.O. a şi pus punct corespondenţei, urmând a începe procesul. În 17 septembrie, însă, fără să-i ceară
