In aceste (ultime) zile de campanie electorala a fost/ este vazut prin Iasi, in cele mai diverse locuri, un domn elegant si rasat, figura tipica de intelectual, al carui loc ar fi fost mai degraba intr-o biblioteca (eventual, a Vaticanului), rasfoind incunabule, sau la o catedra universitara, glosand in marginea unor doctrine crestin-filosofice, in care este expert. Si cu toate astea, acest domn emanand siguranta de sine pe care ti-o da doar o solida constructie interioara, a preferat sa iasa in agora, in piata publica dar si in piata de legume si fructe, prin parcuri ori pe strazi marginase, pe unde rareori oamenii sunt bagati in seama, altfel zis, se intereseaza cineva de viata si de soarta lor. Intr-un moment de respiro si-a lansat si o carte la libraria din Palas. Teodor Baconschie numele acestui domn si autor, care de mai multi ani s-a decis, prin proprie vointa, sa-si duca viata in/ intre doua lumi aproape paralele, oricum inegale: de o parte, filosofia crestina activa, de cealalta - politica activa. Haina diplomatica, imbracata la o varsta a efervescentei chibzuite, ii statea foarte bine, amintind de ilustri inaintasi - de la Alecsandri la Ghica, de la Blaga si Eliade la un Alecu Paleologu sau Mihai Zamfir. Dar cum in diplomatie nu esti ales, ci numit, Baconschi a preferat, mai nou, sa-si castige prin sufragiu locul, in arena politica, daca il merita. Si-a iesit in strada. Un risc asumat. Nu intamplator, in aceste descinderi, fiul lui A. E. Baconsky a fost insotit de fiul meu, caruia i-am povestit cum, in studentie, l-am cunoscut pe A. E. De fapt, nu l-am cunoscut, doar l-am vazut si l-am ascultat, vreme de doua ore, intr-un amfiteatru (poate III.12?) al almei materiesene. Era prima data cand vedeam un scriitor de elita - si trebuie sa spun ca A.E. intruchipa aceasta imagine: imbracat in alb - de la costum la pantofi - etaland un aer aristrocatic, surclasa ori