Direcţia Regională Vamală Timişoara se confruntă cu o creştere graduală a cazurilor de contestare a amenzilor sau proceselor-verbale de control întocmite în urma descoperirii de nereguli sau ilegalităţi. Diferendele de acest gen între instituţie şi agenţii economici sancţionaţi ajung să se tranşeze în instanţă, putând dura ani de zile până când banii respectivi ajung în conturile Statului, în varianta fericită în care Vama are câştig de cauză. În prezent, instituţia are de recuperat peste zece milioane de lei de la diverşi debitori. În aceste cazuri, în care s-a demarat deja acţiunea de executare silită, şansele de recuperare nu sunt, însă, mari.
Constatări şi debite mari
Autoritatea Naţională a Vămilor anunţa, recent, că, lunar, constatările sale au trecut de 930 de milioane de lei pe lună, în creştere cu 6% faţă de aceeaşi lună a anului trecut, acest ritm de creştere fiind cel mai semnificativ din anul 2007 până în prezent. Teoretic, raportat la aceste constatări, sume destul de importante ar fi trebuit să intre la bugetul de stat, putând reduce deficitul bugetar aflat în creştere. În realitate, însă, o proporţie mult mai mică din toate aceste sume, care sunt raportate şi mediatizate, fiind cuprinse şi în bilanţurile şi rapoartele de activitate ale structurilor din sistemul vamal, este de fapt încasată la bugetul de stat. Şi aceasta pentru că în majoritatea cazurilor constatările şi amenzile date de Vamă sunt extrem de greu de recuperat.
Potrivit unei situaţii publicate de Autoritatea Naţională a Vămilor, zilele trecute, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara are una dintre cele mai mari sume care trebuie recuperate de la debitori – peste zece milioane de lei. Din această sumă, amenzile sunt 1,07 milioane, iar majorările, dobânzile şi penalităţile de orice fel reprezintă aproape jumătate din sumă –