Câteva mii de candidaţi se bat în aceste alegeri pentru a câştiga unul dintre cele 452 de colegii de senatori şi deputaţi (şase sunt în diaspora) puse la bătaie în alegerile legislative de duminică. Pe cine se străduiesc ei să reprezinte? Şi cum? Este o diferenţă între a reprezenta un colegiu "bogat" şi a reprezenta unul "sărac"?
Deşi nu există o relaţie de cauzalitate evidentă, un parlamentar ales într-o zonă bogată în care sunt concentrate mari companii ar putea susţine, teoretic, în plan legislativ, mai degrabă interesul acestora decât un program de refacere a solului susţinut de colegul lui dintr-o zonă agricolă. Aşa se întâmplă?
De ce interesele sunt diferite şi soluţiile diferite? Pentru că în 2010, de pildă, veniturile bugetului local al orăşelului Ţăndărei - 15.000 de locuitori - au scăzut simţitor, pe fondul crizei, după ce administraţia centrală a dispus reduceri de personal, blocări de posturi, reorganizări de spitale. Câteva zeci de oameni au fost daţi afară din slujbe la Ţăndărei şi asta explică reducerea bugetului, după cum se plângea la acea vreme primarul localităţii Constantin Sava. De ce? Pentru că cea mai mare parte din impozitul pe venit plătit de angajaţii companiilor se întoarce la bugetul local din localitatea unde a fost colectat (82% din impozitul pe venit ajunge, într-un fel sau altul, la bugetele locale, alături de o cotă defalcată din TVA încasată de stat şi de taxele locale).
Aşa se face că un orăşel sărac ca Ţăndăreiul simte mult mai grav contracţia economică decât, de pildă, o simte bugetul sectorului 1, unde companiile puternice, chiar dacă au fost şi ele lovite de criză, nu şi-au închis porţile. De aceea, pentru Câmpia Turzii închiderea combinatului siderurgic este un dezastru nu doar pentru oameni, ci şi pentru bugetul local. Când Nokia a plecat de la Cluj, veniturile localităţii Jucu s-au prăbuşit. @N_
