Nu ştiu dacă a fost o acţiune civică organizată sau spontană, nu ştiu dacă locuitori ai Bucureştiului au depus la primăria generală sau în altă parte plângeri, reclamaţii sau sesizări, dar ştiu că am simţit aproape fizic valul de nemulţumire ridicându-se deasupra miilor de maşini blocate în trafic odată cu ceaţa gazelor de eşapament. Da, am fost şi eu şi soţia mea blocaţi în trafic în ziua aceea de luni în care s-au făcut repetiţiile pentru parada militară de 1 decembrie. Soţia mea a ajuns la şcoala cu băiatul nostru după o oră şi jumătate, când în mod normal acelaşi drum, în condiţii normale de trafic, se parcurge în 15-20 de minute. Eu am plecat de acasă la 11, trebuia să ajung la altă şcoală la 11.45 şi am reuşit să fiu la poarta şcolii la 12:30 când, în mod normal, ar fi trebuit ca drumul să dureze maxim 30 de minute.
Blocarea bulevardului Kiseleff în acea zi de luni a paralizat, în fapt, mai mult de o treime din Bucureşti, toată zona de nord. şi asta a venit doar la câteva zile după ce nefericitul accident de pe DN1 blocase jumătate din oraş câteva ore bune, exact într-o perioadă de vârf de trafic. În acea după-amiază neagră am ajuns acasă după aproape 3 ore, cu rezervorul aproape gol. Erau maşini abandonate pe drum, probabil rămase cu rezervoarele goale - lucru ce a blocat şi mai rău traficul.
Revenind la repetiţiile pentru parada militară, recunosc ca am fost surprins când, a doua zi după infernalul blocaj de trafic de luni, primul ministru Victor Ponta a apărut public într-o conferinţă de presă şi a anunţat că se va anula a doua rundă de repetiţii programate pentru miercuri. Apoi, a apărut cu o declaraţie similară, în plus cerându-şi scuze, şi ministrul apărării.
Extraordinara tensiune şi nervozitatea acumulate de sutele de mii de cetăţeni ai capitalei blocaţi în trafic s-au revărsat ca un val de tsunami în mediile de socializ