La 100 de ani de la moartea lui I.L. Caragiale şi 160 de ani de la naşterea sa, în anul sărbătoririi dramaturgului care s-a născut la Haimanale (judeţul Dâmboviţa) şi a decedat la Berlin în 1912, criticul Dan C. Mihăilescu a publicat trei volume "tematice", editate de Humanitas. În primăvară, la Târgul de carte Bookfest, el a lansat "Caragiale şi caligrafia plăcerii", iar în această toamnă, la Târgul de carte Gaudeamus, a revenit cu alte două titluri: "Cele mai frumoase scrisori" şi "Despre lume, artă şi neamul românesc", texte alese şi, respectiv, antologate de critic, fiecare cu câte un cuvânt-înainte. Superbe volume, convingătoare pentru oricine vrea să se convingă - în cazul în care nu e deja convins - nu numai de actualitatea marelui dramaturg, ci şi de înţelepciunea sa. Toate au apărut la Editura Humanitas.

I.L.Caragiale - Cele mai frumoase scrisori. "În cele ce urmează - scrie criticul Dan C. Mihăilescu -, veţi găsi scrisori ce rivalizează valoric oricând cu momentele şi schiţele. Nu am operat tematic şi nu am selectat în numele varietăţii, ci am mers normal, pur şi simplu cronologic, prin ediţia Corespondenţei, urmărind nucleele şi elementele definitorii ale personalităţii scriitorului: complexul originii modeste; ambiţia ascensiunii sociale (artistice, financiare şi politice deopotrivă); mândria meşteşugarului talentat, desfăşurată inclusiv în dispreţ faţă de tot ce înseamnă exces teoretizant, biografic, universitar-academizant; amestecul temperamental de conservatism, relativism şi versatilitate, de profunzime şi superficialitate, de histrionism şi egoism, de mizantropie, altruism, trepidaţie nevrotică, obsesia nenorocului şi nesaţiul colaţiunii."

I.L.Caragiale - Despre lume, artă şi neamul românesc. "«Cinicul» Caragiale, «lucidul» Caragiale, satiricul, omul fără niciun Dumnezeu, canalia, «ultimul ocupant fanariot» al României, geniul, Maestr