În Grupa Principală II, handbalistele antrenate de Gheorghe Tadici merg cu un punct şi vor juca împotriva Spaniei, Ungariei şi Germaniei
Muntenegru are o populaţie de 625.000 de locuitori şi o "naţională" feminină de handbal care la Jocurile Olimpice de la Londra a cucerit singura medalie a delegaţiei, un argint. Cu această pecete preţioasă au venit Bulatovici şi celelalte la Europenele găzduite de ţara de care s-au desprins în 2006, Serbia. Cu apăsarea şi strălucirea argintului olimpic.
Click aici pentru o galerie FOTO de la meci!
Aseară însă, în Millenium Hall din Vrşeţ, a crescut o bucată de Românie. 2.000 de suporteri cu tricouri galbene, steaguri tricolore şi obrajii vopsiţi au încurajat echipa lui Gheorghe Tadici ca şi cum meciul cu Muntenegru, ultimul din grupa D, ar fi avut loc la Rîmnicu Vîlcea, la Bucureşti sau la Cluj. Meciul care urma să testeze voinţa, tăria şi rezistenţa româncelor, care în primele partide au oscilat între un joc solid preţ de 58 de minute contra Rusiei şi un chin plin de emoţii contra Islandei.
Repriza dinţilor strînşi
Acest meci urma să fie examenul. Indicatorul pentru ce va să vină în grupa principală, acolo unde, oricum, locul era asigurat. Iar în prima repriză ale noastre au ştiut toate subiectele. Apărarea e alcătuit un zid dur la nevoie, flexibil cînd a fost cazul, în faţa căruia pînă şi Katarina Bulatovici s-a trezit un pic confuză. A şi ratat o aruncare de la 7 metri pentru că alt stîlp de nădejde a fost portarul Paula Ungureanu. Ea a scos mingi imposibile, atunci cînd toate celelalte redute se predaseră. Iar Mika Brădeanu a scos din cufăr rochia de dantelă a campioanei mondiale la tineret de acum 13 ani şi a marcat 5 goluri minunate.
România a condus şi cu 3 goluri, 8-5 (min. 23) şi 9-6 (min. 24). Toată lumea ştia însă că nu e suficient. Că nu va fi. Prima
