Singura prevedere din OG nr. 17/2012 despre care putem spune că aduce o modificare pozitivă, însă total insuficientă, a reglementării actuale a taxei claw-back este aceea potrivit căreia a fost eliminat TVA-ul din baza de calcul al contribuţiei datorate începând cu trimestrul IV 2012
Considerăm că taxa claw-back continuă să fie gândită de guvernanţii români exclusiv ca o taxă necesară pentru acoperirea deficienţelor de finanţare şi deficitului din sistemul public de sănătate, şi nicidecum ca o taxă al cărei scop ar trebui să fie un control bugetar sporit prin reducerea abaterilor de la bugetul preconizat.
Un prim aspect care se impune a fi luat în considerare este acela potrivit căruia baza de calcul al taxei trebuie să fie preţul de vânzare al producătorului de medicamente, şi nu preţul de raft, întrucât o bază de impunere care include marjele de profit ale celorlalţi agenţi economici din lanţul de distribuţie (distribuitorii și farmaciile) este nesustenabilă din punct de vedere economic şi neechitabilă; prin urmare, taxa ar trebui să se aplice doar la veniturile producătorilor sau să se împartă sarcina fiscală cu societăţile de distribuţie şi cu farmaciile.
Modificări necesare
În al doilea rând, taxa claw-back ar trebui să excludă din calcul medicamentele cu preţul de producător sub 30 lei şi/sau să se introducă un plafon al contribuţiei în cazul medicamentelor generice (medicamente bioechivalente cu medicamentele inovative, al căror brevet a expirat), având în vedere că preţul acestora este redus faţă de cel al medicamentelor inovative. În felul acesta s-ar asigura protejarea producătorilor de medicamente generice, care sunt principalii furnizori de medicamente cu preţ accesibil, şi s-ar atinge dezideratul social al claw-backului, adică accesul populaţiei la medicamentele de bază.
O altă chestiune care ar avea efect ben
