În acea zi de sărbătoare naţională, pe o stradă din Bucureşti, către orele 22.00, doi tineri se înfruntau, pe viaţă şi pe moarte, deşi se cunoşteau. La mijloc, ca întotdeauna, vechea dispută pentru o femeie. Disputa s-a tranşat cu o lovitura de cuţit care l-a trimis pe cel ce dorea favoruri sexuale în ţinutul rece al morţii, iar pe autor, un tânăr etnobotanist, fost hoţ, transformat acum în criminal la loc cu răcoare şi gratii la ferestre. De fapt, cauza a fost finalul , deseori aşteptat şi împlinit , al consumatorilor de droguri ”uşoare” , denumire sub care astăzi, în România, se desfac fel de fel de substanţe cu un grad ridicat de pericol, deseori mai sporit de cât cel al drogurilor clasice.

Statisticile vorbesc despre zeci , sute, mii, zeci de mii de consumatori de etnobotanice! Este un univers al damnaţilor, al celor care nu mai au nevoie de nimic în afara obişnuitului drog. Nu-şi mai recunosc părinţii, copiii, fraţii, surorile, soţii, soţiile, nu mai vor nimic de la viaţă , doar priza ,injectabilă sau aspirată ori sub formă de pastilă.

Cum au ajuns ei aici? Cum au ajuns ele aici? Cum au ajuns elevi şi eleve, studenţi şi studente, tineri şi tinere, maturi, oameni în etate în această postură?

Oameni buni, tineri şi tinere neviciaţi încă elevi şi eleve care mai aveţi încă simţul măsurii şi doza de bun simţ asigurate de familie, oameni cu frunţile ridate şi părul albit de greutăţile vieţii care însă, încă nu v-au încovoiat, aflaţi că ruşinea de a hotărî otrăvirea legală a poporului acestei ţări a stat în mâinile parlamentului României care, sub ministeriatul unui ungur aliat de nădejde cu PDL-ul, a votat legalizarea folosirii aşa ziselor “droguri uşoare”!

Primul şi cel mai mare criminal al răspândirii endemice a acestui nenorocit viciu a fost Parlamentul României. Marii ticăloşi din umbră au amuşinat afacerea şi s-au dat peste cap spr