La precedentele alegeri din 2008 s-a înregistrat cea mai mică participare la parlamentare de după revoluţie, puţin peste 39%. Atunci erau motive noi, serioase. Tocmai se trecea la acest vot mixt, uninominal amestecat cu redistribuire, cetăţeanul nu mai putea vota decît în propria circumscripţie; tot atunci se separau prezidenţialele de parlamentare pentru prima data (proastă idee, apropo).

Pentru astăzi cîteva institute de sondaj au anticipat rezultate peste 40% prezenţă. N-aş fi atît de optimist. Şi nici n-aş da vina pe vreme aşa cum probabil se va întîmpla dacă va fi stabilit iar vreun record negativ de prezenţă.

A fost cea mai slabă campanie pentru vreun tip de alegeri, pînă şi aia pentru europene mai punea nişte pasiuni pe masă.

Anul ăsta a fost atît de intens politic încît ne-a arătat cît de extraelectoral e jocul: şi la locale a fost aceeaşi plictiseală.

Candidaţii nu s-au confruntat decît în intervenţii separate la televiziuni prietene.

Programele nu au fost discutate de nimeni – cele cîteva încercări serioase (ştiu de o dezbatere pe programe ARC şi FES) nu au fost mediatizate pentru că nu au venit capiii partidelor să se implice.

Bătălia s-a dus mai ales în reclamă şi distribuire de fluturaşi şi material electoral.

Clişeele au fost repetate cu îndîrjire: de la cît doarme Antonescu, la cît de tiran e Băsescu sau cît de neeuropeni sînt cei care vor USL blabla – astfel de poezii au dominat practic scena publică.

A fost campania electorală acoperită de un număr record de televiziuni de ştiri româneşti – a mai apărut una de la locale. Multă plictiseală cu multe camere de luat vederi.

Aşa că, repet, dragi politicieni şi prieteni de-ai lor, nu daţi vina pe vreme.

La precedentele alegeri din 2008 s-a înregistrat cea mai mică participare la parlamentare de după revoluţie, puţin peste 39%. Atunci erau motive noi, s