Ora la care mâncăm este la fel de importantă ca alimentele pe care le mâncăm, susţine un studiu publicat în revista Nature Medecine. Ritmul biologic al organismului nostru este patronat de un “ceas” aflat în creier. Distrugerea acestui ceas biologic la animalele de laborator provoacă dispariţia a numeroase ritmuri circadiene care funcţionează în 24 de ore. Plecând de la acest experiment pe rozătoare de laborator, cercetătorii de la Universitatea din Pennsylvania au suprimat gena acestui orologiu, numită BMAL1. Desincronizate, rozătoarele au fost puse în situaţia de a mânca atunci când, de fapt, ar fi trebuit să doarmă şi invers. Rezultatul: rozătoarele au devenit obeze chiar în condiţiile în care mâncau aceeaşi cantitate de mâncare ca rozătoarele cu greutate normală.

Acest experiment dovedeşte că obezitatea nu este legată doar de un dezechilibru între aportul şi necesarul energetic. În apariţia obezităţii sunt implicaţi şi alţi factori, iar acest experiment include aici relaţia dintre starea de veghe, somn şi obezitate.

Orologiul biologic al omului este reglat prin numeroase alternanţe din mediul înconjurător: lumină-întuneric, activitate-repaos, veghe-somn. Orologiul intern trebuie să funcţioneze în armonie cu aceşti factori de mediu, explică profesorul Yvan Touitou, specialist în ritmurile biologice.

Omul nu este un animal nocturn, sintetizează doctorul Jean-Michel Lecerf, şeful serviciului de nutriţie al Institutului Pasteur din Lille. Ca dovadă, muncitorii care lucrează noaptea plătesc un greu tribut din cauza acestui decalaj. Simptomele dezincronizării sunt multiple printre care oboseală, tulburări de apetit care pot duce până la obezitate. Acest fenomen este vizibil la infirmierele care au program de noapte. De altfel, tulburările majore de somn sunt clar la originea obezităţii la persoanele care sunt private de orele de masă. L