Precum era de aşteptat, USL a beneficiat din plin de pe urma alienării electoratului, ajuns profund înstrăinat de principalele norme care stau la baza oricăror alegeri democratice. Interesul cetăţenilor faţă de programele electorale ale partidelor a fost practic zero, pe când vocile critice la adresa slabei calităţi a candidaţilor au putut fi numărate pe degetele de la două mâini. Tandemul Ponta-Antonescu are toate motivele să fie mulţumit - graţie discutabilelor calităţi ale parlamentarilor USL, legislativul ţării va aduce mai mult ca oricând a „Dallas", serial în care prevala, precum bine ştim, meschinul interes personal.

Românii au ajuns în stadiul în care nu mai cer şi nu mai aşteaptă nimic - cel puţin nimic bun. Nicicând în istoria alegerilor postbelice europene o elită politică dureros de nedemnă nu a avut un joc mai uşor. Tot ce par să mai spere românii astăzi este sa fie scutiţi de umilinţa altor taxe sau tăieri salariale - cât timp oligarhia pare dispusă se plece urechea la această doleanţă, sunt gata să-i ignore fărădelegile.

Dupa 22 de ani, paharul suferinţei oamenilor s-a umplut, valul mâniei populare revărsandu-se exclusiv asupra PDL. Fireşte că USL nu i-a păsat defel de chinurile şi grijile cetăţenilor, dar atât ea, cât şi portavocile ei mediatice au ştiut să mimeze o compasiune lacrimogenă faţă de cei afectaţi. Între timp a devenit evident că îi pasă cel mult de falşii revoluţionari, cărora s-a grăbit să le returneze în ajun de alegeri indemnizaţiile tăiate de Emil Boc. Convinşi că viitorul le aparţine, Ponta şi Antonescu au recurs din start la o retorică de un naţionalism sforăitor - exact genul de discurs evitat de toţi liderii politici europeni în ultimii 22 de ani. Cancelarul federal Angela Merkel continuă să fie ţinta atacurilor mai mult sau mai puţin voalate ale mai-marilor USL, cu toate că implicarea Germaniei şi a investi