Creştinii ortodocşi îl prăznuiesc la 12 decembrie pe Sfântul Spiridon, episcop al Trimitundei, mare făcător de minuni, singurul sfânt care, potrivit tradiţiei, îşi părăseşte racla, pentru a veni de grabă în ajutorul oamenilor care-l cheamă în ajutor prin rugăciuni de evlavie şi dragoste.
Participant la primul Sinod de la Niceea ( 325), Sfântul Spiridon a condamnat pledoaria ereticului Arie, care susţinea că Iisus Hristos nu este fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Cu acest prilej, el a uimit asistenţa prin modul în care a demonstrat unitatea şi diversitatea Sfintei Treimi. Tot de la impresionantul eveniment religios de la Niceea datează şi întâlnirea Sfântului Spiridon cu Sfântul Nicolae şi, de atunci, între cei doi episcopi s-a legat o prietenie exemplară.
Sfântul Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni, s-a născut în jurul anului 270, în localitatea Askia, situată în insula Cipru, într-o familie de oameni simpli. În tinereţe, el a fost păstor; s-a căsătorit şi a avut o fiică pe nume Irina. După moartea timpurie a soţiei, Spiridon şi-a crescut singur copila; mai târziu, când şi aceasta a trecut la viaţa veşnică, Spiridon a îmbrăcat haina monahală, urcând treptele ierahiei până la demnitatea de episcop. După rânduirea lui în funcţia de episcop al Trimitundei, Spiridon şi-a închinat viaţa întrajutorării săracilor şi bolnavilor, devenind şi păstorul lor spiritual. În tot acest timp, el n-a abandonat meseria din tinereţe. Pentru credinţa în Hristos, în timpul împăratului roman Maximian, Spiridon a fost arestat, schingiuit şi exilat, fiind obligat să muncească într-o salină, multă vreme.
În timpul Sinodului Ecumenic de la Niceea din anul 325, convocat de Împăratul Constantin cel Mare, episcopul Spiridon s-a dovedit un fervent apărător al dreptei credinţe, împotriva ereticilor lui Arie, care luptau împotriva Sfintei Treimi. A