Cu puţin timp în urmă, a apărut la Ed. Karl A. Romstorfer din Suceava romanul Scrisori de la Dumnezeu semnat de Dragoş Vitencu. Cei ce i-au parcurs paginile au avut plăcuta surpriză să descopere o operă de certă valoare literară.
Mulţi dintre ei se vor întreba însă cine este autorul şi asta datorită faptului că, în contextul istoric care a marcat viaţa României în ultimele şapte-opt decenii, scrierile sale au rămas practic necunoscute publicului larg, iar despre el s-a scris foarte puţin în presa literară. Răspunsul la această întrebare ni-l dă dr. Aura Brădăţan, îngrijitoarea ediţiei, în tabelul cronologic aşezat la începutul romanului (să amintim şi faptul că tot ea s-a îngrijit de apariţia în 2008 a unei alte lucrări semnate de acelaşi autor – Cernăuţiul meu). Aflăm astfel că Dragoş Vitencu face parte din generaţia de intelectuali bucovineni afirmată la Cernăuţi în perioada interbelică şi care a trăit din plin drama acestei vechi provincii româneşti provocată de cel de-al Doilea Război Mondial, fiind silit să apuce de două ori, ca atâţia alţi români bucovineni, calea refugiului în Ţară. Aici, fiind privit cu suspiciuni de autorităţile comuniste, a fost condamnat la închisoare pe motive politice pur şi simplu inventate şi apoi marginalizat în viaţa de zi cu zi, încât în 1956 mărturisea în însemnările sale: „Aş vrea să plec de aici, cât mai degrabă şi cât mai departe. Nu mai pot scrie nici un rând. Mă simt mai părăsit în viaţă decât oricând”. Se înţelege că, în asemenea condiţii, posibilităţile sale de afirmare în plan cultural erau extrem de limitate.
Totuşi, neodihna lui în acest domeniu nu a încetat. Ca urmare, în 1974 a publicat Viaţa pasionată a lui Ciprian Porumbescu, după care, ne informează dr. Aura Brădăţan, „Ordonează, finalizează şi transcrie mai multe caiete cu poezii, proză şi memorialistică, între care Lada cu mărunţişuri, Cronica roma