Odata incheiate alegerile parlamentare, se impun cateva observatii: politica unei tari nu se poate ridica peste nivelul educational-instructional al principalilor actanti, iar a noastra reflecta fara putinta de tagada stadiul incipient al teoriei politice si aderenta slaba la concepte si principii.
De unde s-a inspirat politica la plesneala? Dintr-o strategie hoteasca practicata de buticarii primilor ani de dupa decembrie '89: marfurilor luate de la angro li se punea un adaos comercial atat de mare, incat cumparau doar cei cu nevoi stringente si fraierii. Erau porecliti "tepari". Nici azi practica n-a disparut cu totul, chiar daca avem legi si Fisc.
N-ai carte, n-ai parte
E adevarat si ca n-au fost alte scoli inalte de politica in afara de Stefan Gheorghiu, fosta fabrica de cadre a PCR, rebotezata imediat dupa revolutie "Academia de Studii Social-Politice" (SNSPA e altceva!). Alungarea vechilor politruci, evident, nu si a celor "de bine", a lasat un gol imens, un vid, zicea FSN, umplut la repezeala cu ce s-a gasit: pe langa o mica serie de insi valorosi, impinsi in fata de revolutionari, de colegi, vecini, prieteni, a urmat o intreaga cohorta a "specialistilor si a expertilor" ceausisti "de neinlocuit", a "reprezentantilor" fiefurilor proletare si colectiviste, a pietarilor si a traitorilor din diverse expediente, a oportunistilor si a carieristilor buni de gura.
Acestia n-au avut decat doua posibilitati la indemana: sa puna in practica ce stiau ei de prin cartile citite candva, sa se bazeze pe experienta de buticari si bisnitari, ori sa-i imite pe fostii tovarasi, invatand de la ei ce si cum. Intre timp, cativa au inceput sa studieze politica, economie de piata, stiinte sociale, sociologie..., dar acestora soarta le-a suras in mai mica masura decat profitorilor, afaceristilor cu bani.
Limitele politicii la pl
