Parlamentul pleacă la drum cu un handicap de legitimitate democratică, ceea ce nu-i va stânjeni, cu certitudine, pe cei aleși.
USL a câștigat, conform datelor oficiale ale BEC, în jur de 60% din opțiunile de vot exprimate de cetățenii prezenți în secțiile de votare. Rezultatul era previzibil pentru orice observator cât de cât lucid și care nu a încercat să se îmbete cu apa rece oferită pe post de discursuri electorale de ARD. După o campanie anemică și o conduită de eșec din care nici asalturile la baionetă ale lui Traian Băsescu nu au reușit să îi mai scoată, liderii ARD au ieșit imediat după anunțarea primelor sondaje ca să parafeze noua lor condiție de membri ai opoziției. Cele aproximativ 17 procente obținute conform sondajelor plasează ARD la o distanță neliniștitor de mare de USL și periculos de mică față de PP-DD, urmat la procente bune în urmă, cât pe ce să nu treacă pragul electoral, de UDMR.
Ce a atârnat greu în stabilirea procentelor respective - variațiile până la comunicarea rezultatelor finale nu vor fi atât de mari încât să modifice fundamental orientarea generală - a fost, printre altele, procentajul mare de absenți la vot. Prezența comunicată de BEC a fost de 41,72%, cu două procente mai mare decât la precedentele alegeri parlamentare (39,26%), dar cu 15% mai mică decât la alegerile locale din iunie, unde s-a ridicat la 56,39%. Într-un răstimp relativ scurt, e vorba de jumătate de an, 15% din electoratul României și-a pierdut interesul în alegeri.
Cauzele absenteismului sunt multe, interpretabile, în mare măsură, sociologic. Există, cu toate acestea, câteva elemente de natură să întregească tabloul, unul dintre ele fiind episodul referendumului din vară. Mobilizarea unui electorat deja „obosit“ de efortul alegerilor locale, de campanie, de frecventele schimbări de guvern, de veștile din ce în ce mai neliniș
