Antonescu doarme. Din când în când mai deschide câte un ochi, dar simte mâna lui Ponta pe creştet şi aude suav “dormi Crin, dormi, Victoraş (te) lucrează pentru tine”.

Ponta dă lovitură după lovitură, sub masca luptei împotriva lui Băsescu. Antonescu este atât de naiv şi atât de legat de mâini încât înghite pe nemestecate tot ce îi bagă Ponta pe gât. Când a acceptat formarea uniunii contra naturii cu PSD Antonescu a făcut-o pentru că se credea un partid mic, fără şanse reale de a lupta împotriva monstruoasei coaliţii a lui Băsescu, şi pentru că nu credea în şansele reale ale dreptei liberale într-o situaţie de criză când trebuie să mulţumeşti şi populaţia şi oamenii de afaceri. Şi atunci a acceptat această alianţă având ca obiectiv înfrângerea în alegeri a PDL respectiv Băsescu. După alegerile locale a prins curaj dar nu în ceea ce priveşte şansele partidului ci ale alianţei, chiar dacă avuseseră deja discuţii contradictorii şi certuri chiar în interiorul PNL datorate hegemoniei PSD. Ponta odată ajuns premier a reuşit să îl facă pe Crin să creadă că următoarea mişcare a alianţei este obţinerea scaunului de la Cotroceni pentru Crin. Numai că concomitant cu asigurările date lui Crin, Ponta accepta unilateral condiţiile lui Barroso, şi la referendum dădea ordin subordonaţilor să boicoteze acţiunea lui Ghise, să îl izoleze, să accepte punctul de vedere al CCR deci să îl ţină pe Băse pe tron, deşi practic era demis.

Apoi Ponta începe să se contrazică din ce în ce mai des cu Antonescu, îşi pune membrii de partid să lovească în măsurile miniştrilor PNL şi să îi discrediteze. Aşa se face că Marga este faultat de Corlăţeanu şi Androneasca, la fel Dobriţoiu e tras în jos de Duşa, pus să promită rezerviştilor rezolvarea problemei pensiilor, i se spune apoi că nu se poate pentru că la MI nu sunt fonduri, ridicând rezerviştii împotriva lui. Totul aşa uşor pe nesimţite.