În prima parte a lui decembrie, cea de pînă la Crăciun, senzaţiile pe care le trăieşti, în aşteptarea sărbătorii în sine, sînt... diverse. Diverse şi controversate.
E, evident, o aşteptare a unui moment miraculos. Aşteptare pe care, ca bun creştin consumist ce eşti, nu ştii cum s-o gestionezi: cu sfinţenie sau cu febra cumpărăturilor şi a planificării viitoarei vacanţe.
Eşti în post, şi încerci să-i faci faţă: dai iama printre borcanele de zacuscă, picantă sau nu, cu sau fără vinete, sau printre cele de pastă de măsline, cu sau fără E-uri. Mai scapi din cînd în cînd şi la cîte un restaurant, unde ţi se oferă aceeaşi cremă de legume (cu varianta ciorbă...), tocăniţă de ciuperci cu mămăliguţă (observaţi diminutivele) şi, eventual, o plăcintă cu mere.
DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent (Alte) filme de Crăciun Viaţa-n poze Ţii postul, dar nu eşti destul de tare: în fond, pe stradă e sărbătoare, se aprind luminiţele (în aceeşi cheie idilică), vitrinele sînt pline de decoraţiuni de Crăciun, peste tot poţi bea vin fiert cu scorţişoară şi ciocolată caldă cu frişcă. Aşa că postul tău devine unul îmblînzit, cvasicatolic, uşor alcoolizat (ieşirile cu prietenii), cu scăpări la păcate aparent minore, gen mînia sau lăcomia.
Şi totuşi, pe linia asta te străduieşti să-ţi faci, în limitele tale, ceva din datoria creştină (asta în cazul în care simţi şi crezi că o ai...). Există, însă, şi o altă linie, mai păgînă, care te îndeamnă să te laşi în voia tentaţiilor Crăciunului avant la lettre: industria de consum îţi declară, cu toate armele ei, că datoria ta e alta: aceea de a cumpăra, pentru a „te simţi bine“ şi a fi în rîndul lumii.
Ce-i drept, îţi şi place s-o faci, e omenesc. Drăcuşorul de pe umărul stîng (pe cel drept se presupune că e un îngeraş, aşa am văzut prin filme) îţi şopteşte să cumperi: un înger (pentru că acum s-au î
