Ştiţi care-i cea dintâi urmare a căderilor de nea? Reducerea severă a benzii de rulare din apropierea acostamentelor ambelor sensuri ale unei şosele. Drept consecinţă se cuvine a fi deosebit de atenţi, mai ales la momentul trecerii pe lângă autovehiculele care circulă din sensul opus deoarece există riscul, deseori activat al coliziunii cu efecte mortale, survenită pe fondul ratării distanţei laterale în mers.
Oricât de bine ar fi tratată suprafaţa de rulare, de la curăţenie şi îndepărtarea stratului de zăpadă, fiţi siguri că rămân multe petice de umezeală care odată cu lăsarea nopţii, pe fondul radiaţiei nocturne, se transfromă în adevărate capcane ale morţii, adică petice perfide de gheaţă, de foarte multe ori, absolut ,invizibile.
Şi, cu atât mai periculoase la momentul trecerii peste ele. Momentul de spaimă resimţit de şofer, mai ales cel lipsit de o asemenea experienţă, este dat de acea deviere, neaşteptată, de la direcţia iniţială. Aici, în aceste fracţiuni de secundă, se ascunde debutul nenorocirii. Devierea, bruscă şi de foarte multe ori, accentuată a autovehiculului îl determină pe şoferul cu sau fără experienţa unor astfel de crize rutiere să frâneze. Brusc, violent, apăsat şi, crede el, eficient! Eroare fatală.
Momentul de deceleraţie, pe zona mai mare sau mai redusă de gheaţă va avea drept efect amplificarea mişcării haotice a maşinii care, certamente va fi aruncată în orice direcţie numai în cea dorită de driver nu! De ani de zile, poliţia rutieră, comentatorii de specialitate, şoferii cu multă praxă în ale şofatului tot repetă şi repetă, soluţia salvatoare în debutul unor asemenea momente de pierdere a controlului, folosirea frânei de motor.
Dacă automobilul, autospeciala are la un moment dat, mişcări haotice determinate de reducerea severă a aderenţei pneurilor la suprafaţa de rulare acoperită cu polei sau gheaţă, şoferul