Profesoara Angela Man, care a ocupat funcţia de director al Bibliotecii Municipale ,,Tudor Flondor” din Rădăuţi vreme de aproximativ 25 de ani, şi-a încheiat activitatea profesională toamna aceasta. Protagonistă a unui episod tragic (intens mediatizat), Angela Man şi-a văzut curmate toate idealurile pe care îşi construise viaţa.

Atâta timp cât nimeni nu ştie ce îi rezervă ziua de mâine, nici noi nu putem fi decât martori neputincioşi, singurul judecător de drept fiind Dumnezeu. Pentru viaţa personală a profesoarei Angela Man rândurile nu pot fi scrise decât cu amărăciune şi resemnare. Aici se cuvine linia decentă pe care o trasează cititorul şi în primul rând cel care scrie. Privind în linişte încăperile, a mărturisit în ultima zi de lucru, detaşându-se de gâlcevile inevitabile, că viaţa în bibliotecă a avut perioade de graţie în care intelectualii se respectau, punând la mare preţ erudiţia. Intelectuală până la fibră, nu doar cu diplomă aşezată la păstrare, Angela Man avea calitatea rară de a găsi limbajul potrivit şi de a comunica la nivelul fiecărui interlocutor. Nu a dorit niciodată să se afirme, deşi ar fi făcut faţă provocărilor puse de temele filosofice, istorice, geografice, ştiinţifice, teologice. Era omul cu care nu te puteai plictisi, cum s-ar spune. Avea însă marele cusur de a nu fi în pas cu moda. Aşa se face că, trăind în lumea în care se pune preţ pe aparenţe, profesoara nu a fost agreată de elită, mai precis nu s-a încadrat în tiparul învăţatului de provincie, perfecţionist, dar şi cusurgiu. Se spune adesea că trebuie să-ţi fie teamă când vezi un om prea deştept pentru că într-o zi viaţa lui va avea o turnură nedreaptă. „Nu port în suflet o cruce, ci port un cimitir întreg de cruci”, mărturisea într-una din zile. Întinsese o viaţă covoare pluşate pentru musafiri, cărase cu braţul cărţile de pe strada Ştefan cel Mare pentru a le aduce într-un