Am învăţat că dacă accepţi defectele unei persoane atunci poţi spune că o placi cu adevărat şi nu e nimic mai frumos decât oamenii care te iubesc. Care îţi arată asta cu fiecare ocazie ivită. Este o chimie pe care trebuie să o simţi. Altfel nu o să-ţi dai seama niciodată. Mereu când simt că cei de lângă mine sunt sinceri aştern pe hârtie.

Viaţa poate fi aşternută în cuvinte. Îmi place să scriu scrisori. Multe. Am adunat în această lucrare o parte dintre ele. Scrise pentru oameni dragi, pentru necunoscuţi, pentru mine. Mă amuză cei care nu fac nimic să încerce să înţeleagă cine sunt şi ce-i cu mine, ce îmi doresc și care îmi sunt dorințele de la viață. Cultiv atâta simplitate încât și când sunt călcat în picioare, găsesc resursele necesare să mă adun.

M-am bazat pe asta întodeauna și la fel cred și acum. Şi-atât? Nu. Încă învăț să trăiesc pentru mine și mai ales să lupt pentru oamenii dragi pentru care merită lupta. Sunt setat că fiecare dimineață e un nou început. Pentru orice. Lucrurile frumoase le păstrez întodeauna pentru tine. Sunt alea care îți sunt alături atunci când nimeni nu este.

Împărăția mea este mare. Trebuie doar să găsești ușa! Rândurile din acest prim volum sunt dedicate celor care mai cred în onestitate, dragoste şi evoluţie. Simple, din suflet, cuvinte în care cred, ecuaţii la care am găsit rezolvarea.

“Deşi într-un fel de cuvânt, înainte autorul ne avertizează că textul despre care facem vorbire este compus din scrisori adevărate ori închipuite adresate unor oameni, constatăm că Daniel Mitre ne-a tras pe sfoară. Căci entităţii principale căreia i se adresează este o singură persoană, iubita căruia îi destăinuie gândurile, intenţiile, angoasele. Asta întrucât cartea are un singur personaj, Ea, iubita imaginară sau reală dar enigmatică (dacă o excludem pe Maia – probabil un animal de companie).

La fel ca Ulise, Danie