Poftim, să mai zică frau Merkel ceva! Guvernul României va fi croit după tiparul Comisiei Europene, fiecare comisar de la Bruxelles având un omolog la Bucureşti.

Mona Pivniceru ar putea fi o Viviane Rednig a noastră (Justiţie şi drepturi cetăţeneşti), Liviu Dragnea - Piebalgs şi Hahn împreună (Dezvoltare şi politici regionale), Iulian Iancu - un Ottinger al Energiei, iar Rovana Plumb - o Connie Hedegaard (Mediu plus combaterea schimbărilor climatice). Practic, aproape toţi miniştrii români, când se vor privi în oglindă, vor vedea capul sever al unui comisar, înfipt pe propriile lor trupuri. Un altoi politic, menit să creeze impresia că avem "cel mai competent şi mai eficient guvern", cum ar spune iubitorul de superlative, Victor Ponta, care în mai, anul acesta, îl prezenta pe "cel mai cinstit" de până acum, afirmaţie care s-a dovedit incorectă.

Cu o majoritate monstruoasă în Legislativ, USL poate să-şi confecţioneze Executivul cum doreşte. Votarea lui în Parlament va semăna cu un fericit miting de bun venit, pâinea şi sarea împărţindu-se prin cabinete. Discuţiile despre facerea lui, care se desfăşoară în interiorul Uniunii, atrag însă atenţia, dincolo de racordarea la CE, prin câteva noutăţi. Una dintre ele priveşte înfiinţarea Ministerului Marilor Lucrări Publice (MMLP), destinat să gestioneze proiectele gigantice ale USL, care, potrivit programului de guvernare, construieşte, în trei ani, cât predecesorii în douăzeci: termină toate autostrăzile şi începe altele noi, leagă, prin canale, Bucureştiul de Dunăre şi Siretul de Bărăgan, reface sistemul naţional de irigaţii, modernizează aeroporturile, calea ferată etc. Niciun guvern lucid nu s-ar angaja să realizeze atâtea, deodată, ci şi-ar stabili ţinte posibil de atins, în funcţie de priorităţi şi puterea de finanţare. Când Emil Boc se dă, cu maşinuţa, pe 10 kilometri de autostradă, inaugurarea uneia