Eu n-am votat. E a doua oară, după 2008. Atunci n-am ales între partidul lui Băsescu şi cel al lui Geoană. Singurul vot pozitiv, de atunci încoace, i l-am dat lui Nicuşor Dan, pe care l-aş susţine şi acum, în ciuda contraargumentelor, care se pot discuta. N-am votat pentru că, între USL şi ARD, nimeni nu-mi merita votul. Să mă fi dus să dau un vot Partidului Meritocraţiei (PM)? Partidului Verde? Partidului Social Democrat al Muncitorilor? Ploua.De ce nu ARD Aici e clar. Anul acesta aş fi avut ocazia să votez USL. În ianuarie, probabil că, dacă ar fi avut loc alegeri, aş fi făcut-o. Dar trebuie să spun că nu din aceleaşi motive pentru care o anumită pensionară, de pe strada soldat Stelian Mihale din sectorul 3, a făcut-o astăzi. Ceea ce mă deranjase, mă exaspera şi continuă să o facă nu e atît scăderea din 2010 a salariilor, ştiu că e criză, ci lucruri mai mărunte care dau contextul acestiu gest. Nu voi scrie despre Anastase, aroganţă, pe astea le ştie toată lumea. Dar există alte momente. 1. Scriam încă la revista 22 cînd Ilie Şerbănescu avertiza asupra pericolului supraîncălzirii unei economii care trăgea de fiare pe burta goală. Pentru că a apărut de vreo două ori la Antena 3, a zburat. Lasă, că l-a înlocuit mai încolo mult mai titratul domn Dragoş Paul Aligică. 2. În 2007, îl lăudam pe Liviu Negoiţă pentru schimbarea la faţă a sectorului 3, unde locuiesc. Schimbarea s-a terminat cam pe atunci. N-a mai făcut nimic după ce, în 2008, a recîştigat primăria de sector la pas. 3. Andrei Cornea scria în 30 noiembrie 2008, tot în 22, răspunzînd motivelor mele pentru absenţa de la vot: „Aşadar, PSD are toate şansele să cîştige din absenteism. Or, eu nu vreau ca acest partid să cîştige alegerile şi nu mi-e indiferent dacă se întîmplă acest lucru: nu vreau ca partidul dlor Iliescu şi Năstase – aceste toxine ale vieţii politice româneşti – să guverneze pe faţă (în ultim