Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (ITU) a putut fi considerata intotdeauna cea mai pragmatica agentie din cadrul ONU. Inginerii vorbesc aceeasi limba, indiferent de tara din care provin.
Chiar si in perioada Razboiului Rece, acestia au reusit sa treaca peste diferente si sa negocieze Regulamentul Telecomunicatiilor Internationale, tratatul care reglementeaza si in prezent telecomunicatiile intre tari.
Sfera guvernantei Internetului pare sa fie mai divizata decat ideologia Razboiului Rece, scrie The Economist pe unul dintre blogurile sale.
Conferinta mondiala pentru telecomunicatii internationale, organizata de ITU in Dubai, in vederea renegocierii tratatului, a esuat de la primele ore ale zilei de 14 noiembrie. Dupa ce majoritatea statelor au aprobat noul tratat, Terry Kramer, seful delegatiei americane, a anuntat ca tara sa "nu poate semna documentul in forma actuala". Ulterior, mai multe tari, inclusiv Marea Britanie, Suedia si Egiptul, au semnalat ca nu ar sprijini nici ele noul tratat.
Cele mai mari controverse au vizat masura in care aspectele legate de Internet sa figureze in tratat. SUA si aliatii sai au dorit sa limiteze cat mai mult cedarea de atributii in acest domeniu catre ONU prin agentia sa ITU, idee sustinuta de Rusia si alte tari.
Initial, s-a ajuns la o solutie de compromis intre cele peste 600 de delegatii prezente la conferinta din Dubai: in Regulamentul Telecomunicatiilor Internationale ar fi incluse cat mai putine mentiuni cu privire la Internet, in timp ce Rusia, China si multe tari arabe ar obtine un document fara caracter obligatoriu, care sa le permita un oarecare spatiu de manevra pentru "dezvoltarea Internetului".
Americanii s-au opus ambelor propuneri. Se prevedea, intr-o sectiune a proiectului tratatului, reglementarea mesajelor electronice nesolicitate (spa
