Partidele politice nu vor putea fi înlocuite niciodată cu partide create pe criterii etnice. Un arbore doctrinar și o mobilizare etnică nu sunt același lucru. Partidele politice și mobilizarea etnică lucrează, deseori, foarte bine pe principiul subsidiarității. Ideea exluderii sau a anihilării nu este un model de succes; niciodată, nicăieri. Bibliografia referitoare la partide politice, partide etnice, evoluția partidelor în Europa post-comunistă, mobilizarea etnică, democrația etnică etc. este foarte generoasă. Iată doar câteva exemple – aici, aici, aici, aici, aici sau aici.
Bune, rele, partidele politice sunt actorii naturali ai scenei politice. Surogatele de actori politici nu pot conduce decât la un surogat de scenă politică. Când minoritățile etnice ajung să creadă că interesele lor nu pot fi apărate pe scena politică prin mecanisme proprii politicului, minoritari sau majoritari trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva fibra statului de drept în care trăim este de slabă calitate.
Dacă aș fi cetățean român de etnie maghiară, interesat să am activitate politică, nu în UDMR m-aș înscrie, ci într-un partid politic. Dacă aș fi interesat și în mobilizare etnică, m-aș înscrie și într-o organizație de acest profil. Dar asta este o opțiune strict personală. Nu o pot recomanda altora.
UDMR devine, ciclic, un măr al discordiei publice. Pentru unii este un model de tenacitate în apărarea intereselor etnicilor pe care-i reprezintă. Că o face uneori în mod cinic, dovedind o bună doză de oportunism ori lăsând impresia că nu se sinchisește de sensibilitățile majorității rămâne secundar pentru admiratorii UDMR. Pentru alții, UDMR nu este decât un cal troian care pregătește nu știu ce fel de atac apocaliptic asupra statului național român. Că există ori nu probe pentru asemenea suspiciuni, pare o chestiune irelevantă în ochii dușmanilor UDMR.
Între ipostaza
