Prea adesea electoratul roman voteaza la gramada. Pesemne a dobandit in anii de falsa democratia, supranumita populara, vocatia pernicioasa a unanimitatii.
Cei cu mai multa vechime isi aduc poate aminte cam cum se vota pe vremuri la sedintele de partid (PCR), de sindicat si de ce se mai gasea. In unanimitate "pentru", niciun vot contra si nicio abtinere. Asta daca voiai sa-ti fie bine si sa nu fii pus pe vreo lista neagra din cine stie ce cotlon al aparatului securist-birocratic al vremii. Opiniile contrare nu erau nici recomandabile, nici posibile.
Aceste paguboase deprinderi s-au manifestat cu brio cu ocazia primelor alegeri din zodia democratiei regasite. "Ce sa ne mai complicam sa alegem intre atatea variante?" isi vor fi spus votantii acelor vremuri, in care pe langa inflatia monetara se manifesta una similara in ceea ce priveste oferta de partide.
"Daca avem o mandrete de FSN, in frunte cu un conducator prea-luminat, precum Ion Ilici Iliescu, de ce sa mai tot alegem? Ce mai vor si relicvele partidelor istorice renascute din pulberea istoriei? Care nici macar nu s-au delectat, la fel ca noi, cu salam de soia. Afara!"
Astfel au renascut majoritatile din vremea 'Raposatului', niste procentaje incredibile si fara precedent in vreo tara care practica la modul serios democratia. Pentru ca democratia nu se asorteaza defel cu unanimitatea.
Ea, unanimitatea, miroase mai degraba a autoritarism sau totalitarism. Pentru ca intotdeauna problemele si rezolvarile problemelor de care depinde buna guvernare a unei comunitati stau intr-o sensibila cumpana. Nu exista adevaruri absolute, nici solutii sau personaje fara prihana, decat cel mult in mitologie.
Fenomenul s-a repetat, ultima data la recentele alegeri generale, chiar dupa asimilarea relativa a regulilor democratice, pe baza votului de tip negativ, co
