Zeci de candele au fost purtate de locuitori până la ca casa comemorativă a marelui actor

Neasemuit a fost şI rămâne Amza Pellea, cel mai iubit oltean al ţării ăsteia! Căci nu e nimeni care să-şi închipuie că Decebal sau Mihai Vitezu ar fi avut alt chip decât al lui, nimeni care să-şi imagineze că olteanul simplu, de la ţară, e altceva decât Nea Mărin şI nimeni care să perceapă o mai adâncă suferinţă şI dârzenie ca cea a personajelor interpretate de el: Ipu din “Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” sau Manlache Preda din “Osânda”.

Nemuritorul Nea Mărin

Actor total, a intrat demult în conştiinţa oamenilor, ajungând chiar să se ţeasă în jurul lui legenda cum că atunci, în 1983, de fapt n-a murit, ci a fugit în America de Sud, prigonit fiind de Elena Ceauşescu, căreia într-un scheci îi spusese din greşeală (sau voit) în loc de “Leana din capu' satului”, “Leana din capu' statului”. ŞI să vedeţi cum! Cu 20 de ani în urmă, mergeam cu un coleg de serviciu la Băileşti, la dezvelirea bustului lui Amza Pellea şI la casa lui, care tocmai primise statut de casă memorială. Dintr-o pornire adolescentină, cu gândul de a întreprinde un act iniţiatic, am luat trenul de la Craiova la Băileşti ca să refacem traseul pe care Nea Mărin venea la “procest” în a Craiovă în litigiul cu “porcul lor sparsă gardu' nostru, ştii?” şI să rememorăm celebrul film văzut cu această ocazie la “cimotograful” unde “pif-paf din pistoale, opşpe muriră, doi scăpară”. În faţa noastră, pe banchetă, doi olteni curioşi şI iscoditori. După ce ne-au întrebat cine suntem, de unde venim, unde lucrăm şI cu ce treburi venim pe la Băileşti, s-au dumirit şI ne-au spus, aşa, ferit, în şoaptă, conspirativ: “Auzi, domne, ştiţi că de fapt Amza n-a murit? Se zice că ar fi păcălit securitatea şI pe aldeo Ceauşescu, ar fi fugit din ţară şI ar trăi undeva mai la sud de a Americă”. Aşadar, oamenii nu se