Cu mare tristeţe consemnez cele câteva gânduri despre modul în care unii medici, tineri sau mai cu experienţă, asigură calitatea actului medical, mai ales al celui de urgenţă. Departe de mine ideea de crucificare a medicului care comite eroare profesională şi pricinuieşte suferinţe inutile bolnavului. Oricum, unul dintre cele mai nobile principii ale profesiunii de medic consfinţeşte ideea potrivit căreia “primum non nocere”, adică în primul rând să nu agravezi starea pacientului.
Prin manopere periculoase, administrare de medicamente contraindicate sau nepăsare faţă de omul aflat în suferinţă. Îndatoririle moral-profesionale ale acestei înălţătoare arte de a vindeca sau uşura suferinţele semenilor noştri sunt cuprinse ori sintetizate de aşa-numitul “Jurământ al lui Hippocrate” .
Hippocrate a fost medic în Grecia antică şi se zice că el a identificat îndatoririle morale ale unui medic în exercitarea profesiunii sale. Multe din principiile acestui jurământ sunt și astăzi valabile, ca păstrarea secretului profesional sau interzicerea relațiilor intime cu pacienții În multe universități, absolvenții facultăților de medicină prestează la sfârșitul studiului jurământul lui Hippocrate.
"Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea:
• Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit.Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia.
• Atât cât mă ajută fo
