Ultimul film al regizorului Peter Jackson, „Hobbitul“, a avut premiera naţională pe 14 decembrie, dar fanii din Statele Unite ale Americii şi Canada au putut testa deja tehnologia revoluţionară a filmului.
Astfel, „Hobbitul“, parte din seria „Stăpânul inelelor“,, este filmat la o viteză mult mai mare decât celelalte filme de pe piaţă, 48 de cadre pe secundă, faţă de 24 de cadre pe secundă, rata normală.
Timp de 90 de ani, tehnologia clasică a fost cea de 24 p, adică 24 de cadre pe secundă. În principiu, această opţiune a fost folosită pentru motive estetice. De ce? În momentul trecerii cinematografiei pe digital şi nu pe film, regizorii au vrut să păstreze calităţile estetice ale filmului şi au folosit această raţie.
De asemenea, tehnica 24p ocupa mai puţin spaţiu de stocare şi folosea mai multe cadre pe vechile filme cinematografice. Pentru serialele televizate, producătorii alegeau 30 de cadre de secundă, pentru o senzaţie mai realistă. Evident, ochiul uman poate vedea până la 60 de cadre pe secundă, iar 48p înseamnă imagini mai realiste, mai rapide, dar uneori chiar mai ameţitoare, pentru că trebuie să ne concentrăm mai mult.
De ce se trece la 48 de cadre pe secundă?
Multă lume s-a întrebat de ce a ales Peter Jackson să treacă la o viteză dublă a filmelor sale. Explicaţia stă în dezvoltarea tehnologiei tridimensionale. Pentru o calitate mai bună a acestora, fiecare ochi trebuie să primească 24 de cadre pe secundă, iar acest lucru înseamnă dublarea vitezei filmului şi transformarea imaginii prin convergenţă.
De asemenea, 48 de cadre pe secundă permite regizorilor să prezinte într-un mod foarte realist scene în slow motion. În plus, scenele mai rapide sunt mai fine, nu se blurează şi sunt pur şi simplu realiste.
Cu toate acestea, momentan tehnologie este abia testată în 450 de cinematografe, pentru că proiectoarele tuturor c
