Despre mitocănia partizanatului nostru politic am mai scris. Ceea ce mă face să revin este că acest comportament antidemocratic şi necivilizat, după criteriile occidentale, nu a scăzut în frecvenţă şi nocivitate prin maturizarea populaţiei.

Cu consternare o ţară întreagă a privit când, de Ziua Naţională, preşedintele, care era obligat să depună o corană de flori, era huiduit ca în faţa cortului. Nu sunt un fan al lui Băsescu. Nu îl adulez pe Băsescu. Nu îi iau apărarea. Are păcatele pe care, după expirarea mandatului poate că le va plăti. Dar nu el, Băsescu ca persoană era cel prezent la Ziua Naţională ci Preşedintele României. Nu persoana lui Băsescu trebuia respectată ci Preşedintele ţării. Era Ziua Naţională. A fost un comportament incalificabil oriunde în lume. A-ţi exprima indolenţa şi limitele batjocorind Ziua Naţională iese din sfera opţiunii politice. Şi apoi trebuie să ştie toţi cei ca ei că la referendum s-au mobilizat toţi cei care l-au urât pe Băsescu şi s-au dus să voteze împotriva lui. Nu s-au adunat decât ceva în jur de 30%. Deci trebuie să ai obrazul şi raţiunea democratică de a respecta opţiunea acelor de peste 60% care nu au dorit plecarea lui Băsescu indiferent dacă au boicotat alegerile sau au votat pentru el. Cum se cheamă atunci când o minoritate cu tupeu pretinde ca majoritatea să i se supună? Una dintre cauzele pentru care nu ajungem în preajma unei democraţii adevărate este şi mitocănia partizanatului politic, care nu se manifestă doar de Ziua Naţională, dar şi în viaţa de zi cu zi. Dacă ai o opinie politică diferită, indiferent care este ea, de cel cu care faci gafa de a sta singur de vorbă, vezi cum i se schimbă faţa, i se injectează ochii, eşti privit ca un infractor, „eşti cretin, tâmpit, vândut etc". În ochii democratului nu ai dreptul la opinie, doar el are acest drept. Este o intoleranţă născută din incultura civică şi din in