“Roman teatral” la “Nottara”, o frumoasă metaforă.

Romanul neterminat al lui Mihail Bulgakov “Însemnările unui răposat”, scris în 1936-1937 şi publicat în Uniunea Sovietică abia în 1965, într-o revistă, cu titlul “Roman teatral” (ambele titluri figurau în notele scriitorului în aceeaşi ordine), a fost adaptat pentru scenă, în Rusia, de foarte puţine ori. În România pare că nimeni nu s-a încumetat până în stagiunea curentă să facă o variantă teatrală (baza de date a Institutului de Memorie Culturală – cIMeC nu indică nici o montare).

De curând a fost adus la rampă spectacolul “Roman teatral” la “Nottara”, regizat de Vlad Massaci, dramatizarea aparţinând lui Bogdan Budeş. Curiozitatea publicului, desigur e vorba despre publicul avizat în primul rând, este mare, pentru că în “Roman teatral” se vorbeşte despre culisele din teatru, despre lumea scriitorilor. Pe Massaci l-a interesat, aşa cum ne-a şi mărturisit, partea principală a romanului, cea legată de teatru, fiind eliminată astfel partea cu literaţi.

Cu siguranţă, a fost o muncă grea pentru Budeş atunci când a început să decupeze scene din text. Dar s-a lăsat prins în mrejele ideilor lui Bulgakov, unul dintre scriitorii săi preferaţi. După ce a tras o linie, s-a înfăţişat cu ce i-a ieşit la Vlad Massaci, care a avut părerile sale. Într-un fel, au lucrat la patru mâini, cum se spune.

Spectacolul e o frumoasă metaforă, cu accente parodice, despre viaţa din interiorul unei instituţii teatrale, cu prototipi. Vorbind despre Teatrul independent, Bulgakov a avut în vedere Teatrul de Artă din Moscova (MHAT) şi persoane concrete din această instituţie – de la director – marele Stanislavski, regizor şi pedagog, reformatorul teatrului, creator al celebrului sistem de arta actorului, la adjuncţi, regizori, actori şi actriţe, la secretar literar şi secretară... În centru e Maksudov (alter ego