Marea coaliţie condusă de Ponta şi Antonescu şi-a îndeplinit obiectivul major. A câştigat detaşat, în serie, alegerile locale şi generale, a obţinut nominalizarea de către preşedinte a premierului pe care şi l-a dorit şi l-a propus, şi-a făcut schema guvernamentală. Mai are să treacă de votul plenului Parlamentului (o formalitate) şi de obţinut semnăturile de învestire pe mandatele de miniştri ale colegului din pactul de coabitare. Dată fiind, însă, subita concordie politică naţională şi multitudinea de protocoale politice de pace semnate în ultimele luni, pe vreme declarată de război, n-ar trebui să apară probleme. După aia, în luminosul spirit al sărbătorilor de iarnă, renii politici pot purcede la judicioasa împărţire a ţării; în interes naţional, fireşte. Cei mari vor lua mult, cei mici vor prinde ce cade prin ochiurile plasei. Când vor termina şi marea împărţeală de partid şi de stat, se vor apuca să guverneze altfel. Să facă dreptate până la capăt şi să întroneze politica bunului simţ. Şi, fireşte, vor continua să se certe cu presa. Care, la rândul ei, va continua să nu priceapă-n gura mare de ce nu se respectă promisiunile, de ce se fac abuzuri de putere şi de autoritate sau de ce unii vor deveni subit mult mai prosperi decât îi arată declaraţiile de avere.

Poate şi ca urmare a jumătăţii istorice de secol cu opţiune politică unică şi obligatorie, românii au căpătat năravul epic de a-şi face, periodic, mari iluzii. Chiar dacă nu-s neapărat activi politic de-a lungul ciclurilor electorale, în preaja alegerilor, devin pasionali, îşi pun speranţe, se macină, chibiţează, se consumă. Ca să aibă, după aia, la fel de epic, motive să se deluzioneze. La fel se întâmplă şi acum. E un ditamai corul de bocitoare de răsună republica. Unii-s suspectaţi de corupţie, alţii de nepricepere. Se devoalează cu patos elemente de trecut umbros. Se dau în vileag aranjamente