de N. I. DOBRA
22 decembrie 2012 00:11
7 vizualizari
A-A+
Oraşul nostru a avut, de-a lungul anilor, mulţi trubaduri de toate naţiile şi formaţiile, ca să-i pomemnesc doar pe cei mai renumiţi, de la Lucian Blaga, G. Călinescu, Emil Cioran, Aron Cotruş, Al. Dima, Ştefan Aug. Doinaş, O. Goga, N. Iorga, Mircea Ivănesu, Radu Stanca, la Joachim Wittstock, Ikuvo Watanabe, Georg Soterius, Gerardus Mercator, Eugene van Itterbeek, E. M. Forester, Dominique Fernandez, dar nici unul precum Walter Johrend, cu o voce şi o abordare aparte a Sibiului şi personajelor lui. Cei amintiţi mai sus şi alţii asemenea au scris pagini frumoase, pline de sentimente, chiar lacrimogene, în vreme ce W.J., în volumul "Vipere sibiene" (Editura Cenaclul de la Păltiniş, Sibiu, 2012) pune în pagină un altfel de Sibiu şi altfel de oameni, prezentând, vorba lui Silviu Guga "viperele reale şi închipuite ale Sibiului cu o graţie dezinvoltă". Autorul are toate simţurile foarte bine dezvoltate şi adaptate mediului, văzând dincolo de aparenţe, auzind şi ceea ce nu se spune, mirosind prefăcătoria, fariseismul, impostura.
Cum spuneam şi cu alt prilej, acest sas are un simţ al limbii noastre pe care puţini români cu diplome înalte îl au, iar cu cei care se înfoaie la tv ar putea face instrucţie de front oricând. Vreţi exemple? Iată: "Sibiul este un ecran/pe care trec în trap tătarii/cu dinţi galbeni ca canarii/sub şei friptura de cârlan/şi-n ochii oblici reflectate/fecioarele dezafectate (..)" sau "Sibiul e oraşul nost:/cindreii vin, ţurcanii pleacă/apoi se pune altă placă/doar noi nu ne mişcăm din post/şi răspândim de la terasă/cultura berilor în masă..." şi "Sibiul e un sarcofag/ticsit cu şugubeţe mumii/ce nu apar în văzul lumii/când i-e primarului mai drag/ci vin, pârdalnice cum cânt,/dând cu morala de pământ/Se-ascund sub brăcinar valah/sub neagră cuta vaticană/dau iama-n flocii
