Recentele alegeri au declansat un fenomen politic interesant. Pe langa identificari si limpeziri doctrinare, (da, doctrinare!), au loc intense schimbari in ceea ce priveste politica de personal a partidelor si a coalitiilor.
S-a demonstrat ca impartirea spectrului politic in unica dreapta autentica, atotputernica reprezentata de ARD + Cotroceni si "stanga socialisto-bolsevica" a USL a fost o dihotomie inepta cu care consilierii de imagine sperau sa transeze in favoarea lor rezultatul scrutinului.
Insa, cu toate sfortarile, incepand cu trecerea de la stanga la dreapta a PDL si continuand cu mutatiile sale identitare, n-au reusit sa coaguleze optiunile de dreapta, caci partidul este inca perceput ca o formatiune de lider unic si nu ca una ideologic-programatica. De aceea, cele 16% obtinute pot fi considerate o reusita.
USL - pe cai mari
Asta inseamna ca voturile, si de stanga si de dreapta, s-au orientat preponderent catre conglomeratul USL, care, in viitorul nu foarte indepartat, se va diviza in elementele sale componente, social-democrate, liberale si conservatoare, refacand esichierul politic tulburat in ultimii ani de interesele presedintelui jucator si de vointa de a le contracara. Procesul schimbarii s-a si declansat.
In aceasta situatie, se poate raspunde mai clar catorva intrebari majore: ce a determinat aparitia si succesul USL si care sunt motivele disiparii ideologice a partidelor romanesti? Mai intai o remarca: alternativele se nasc cu foarte mare greutate in Romania.
Privind in paralel evolutia Conventiei Democrate 1991-2000 si a USL, din februarie 2011 si pana in prezent, se observa ca prima a avut nevoie de 5 ani ca sa poata accede la Putere, in timp ce a doua, de aproape 2 ani, asta daca ne facem a uita esecul plin de invataminte al coalitiei Iohannes.
Reactie - contrareac
