Premieră absolută duminică, 16 decembrie 2012, la Opera Naţională Bucu­reşti: O scrisoare pierdută de Dan Dediu, după piesa omonimă a lui I.L. Caragiale, a fost primită cu bucurie şi entuziasm de către publicul care a aplaudat şi ovaţionat îndelung şi furtunos la final. În ultimele zile ale Anului Caragiale, un nou muzician şi partitura sa de autentică valoare se adaugă pe lista creatorilor inspiraţi de geniul dramaturgului roman. Scrierile lui I.L. Caragiale au atras cîţiva compozitori de marcă ai muzicii româneşti, care au dorit să ofere textului vorbit un echivalent/o versiune muzical(ă). Primul dintre aceştia a fost Sabin Dragoi (1894-1969), care scrie două opere, Năpasta (premiera în 1928) şi Kir Ianulea (1939). În anul 1935 are loc premiera cu O noapte furtunoasă de Paul Constantinescu (1909-1963). Alexandru Zirra ((1883-1946) este un alt muzician român ce s-a apropiat de Caragiale prin opera sa inspirată din nuvela O făclie de Paşte (1936, manuscris). Farsa Conu Leonida faţă cu reacţiunea are privilegiul a două versiuni muzicale, prima (1978) semnată Matei Socor (1908-1980) şi a doua, Revuluţia (1991), realizată de Adrian Iorgulescu (n. 1951), acelaşi Adrian Iorgulescu, autorul cantatei Moşii, după schiţa aceluiaşi I.L. Caragiale. Compozitorul Emil Lerescu (n.1921) a optat pentru piesa D’ale carnavalului (şi aşa a apărut opera cu acest titlu scrisă în 1978, primă audiţie, în concert 1982), iar Anatol Vieru (1926-1998) a scris în perioada 1982-’84 un trip­tic de opere într-un act – Telegrame, Temă cu variaţiuni şi Un pedagog de şcoală nouă. Acel „ceva“ atît de specific românesc din scrierile lui I.L. Caragiale i-a atras pe toţi, determinîndu-i să compună pagini îndelung gîndite şi atent elaborate, unele dintre ele marcînd astăzi momente de referinţă în istoria muzicii româneşti. Noua operă a compozitorului Dan Dediu, inspirată de piesa O scrisoare pierdut