Poate că este o decizie luată la nervi, ceea ce înseamnă că aş putea să o regret şi să mă răzgândesc, dar în momentul în care scriu acest articol sunt 130% decis: nu mai vreau să plătesc taxe şi impozite în municipiul Brăila.

Poate că o să ziceţi că m-am inspirat de la Gerard Depardieu, care s-a mutat în Belgia pentru că îl exasperase Fiscul francez cu taxele şi impozitele lui sufocante. Nu, eu m-am inspirat din ziarul "Obiectiv", pentru că acolo am citit ştirea conform căreia în mediul rural nu au mai crescut taxele de ani de zile. Iată o veste bună, aş zice, care merită analizată cu atenţie.

Nu cred că sunt singurul care s-a săturat să plătească taxe şi impozite şi de fiecare dată să constate cu amărăciune că se face orice altceva cu banii lui, numai ceea ce trebuie nu. Problema era că până acum nu aveam alternativă. Adică aveam, căci puteam să plec naibii în Bucureşti (oho, acolo taxele sunt şi mai mari, logic!) sau să mă teleportez în altă ţară. Problema este că eu vreau să rămân să muncesc în Brăila, dar să nu mai dau un leu la administraţia brăileană condusă momentan de dl. Aurel Simionescu. Uite-aşa, nu mai vreau eu să fac plata, care-i problema? Pentru ce să dau bani? Ca an de an să constat că nu se poate îndepărta zăpada de pe carosabil pentru a putea circula omeneşte cu maşina prin oraş? Nu, mulţumesc, am alte planuri.

Aşa că m-am gândit să mă mut într-o comună apropiată de Brăila, în Chiscani, de exemplu, căci acolo sunt trase şi gaze, şi apă potabilă. Taxele sunt mai mici, nu cresc exponenţial de la an la an, iar eu aş putea să devin contribuabil de Chiscani. Să dau acolo banii mei (puţini, mulţi), poate că edilii de acolo or fi mai responsabili în relaţia cu cetăţeanul de rând.

Ştiu, o să îmi spuneţi acum că tot va trebui să fac drumuri la Brăila, să vin aici la serviciu, deci tot pe drumurile înzăpezite v