In facultate, la un curs de relatii internationale, profesorul ne spunea prima regula a aliantelor: "Aliantele se rup dupa ce castiga razboiul". De aceea, nu am crezut nici macar o secunda ca USL se va rupe pana la alegerile parlamentare din 9 decembrie.
Ideea, lansata de Sebastian Lazaroiu si preluata imediat de pedelisti, a parut fortata si nerealista inca din prima clipa si, cel mai probabil, nu era destinata publicului larg, ci acelei parti a aparatului de partid (din orice partid) care fuge imediat spre invingator.
Clamarea ruperii iminente a USL nu a facut deloc bine PDL, asa cum o recunostea chiar fostul sau vicepresedinte, Sever Voinescu. Desi unii o vedeau in fiecare gest.
Anul destramarii USL si alte profetii
Joi seara, la mica cearta USL pe functii, au mai tresarit unii. "Se rupe USL?" Asta e wishfull thinking. N-o sa vedem USL rupandu-se prea curand. Ar fi o absurditate politica, in momentul asta. Oricate scandaluri am avea, oricate neintelegeri, oricate animozitati, oricate situatii dificile, USL nu are nici macar un singur motiv serios de a se rupe.
Mai mult, USL are suficiente motive, milioane, sa reziste cel putin pana in 2014, daca nu si dupa 2016.
Liderii lor, Crin Antonescu si Victor Ponta, au si ei toate motivele, asta pentru ca au obiectivele lor. Primul, sa devina presedinte si sa-si consolideze partidul, al doilea, sa ramana premier.
Zilele astea s-au facut tot felul de scenarii referitoare la ce fac cele doua partide daca se rup. Cel mai vehiculat era acela ca PSD se poate alia cu UDMR si minoritatile, plus cativa fugari pedelisti si pepededisti, pentru o noua majoritate, fara PNL.
Calculul e posibil mai mult matematic. Daca esti Victor Ponta, nu stai sa tremuri cu 3 parlamentari peste 50%, cand poti avea 70%.
Iar Crin Antonescu are nevoi
