de N. I. DOBRA
23 decembrie 2012 23:04
0 vizualizari
A-A+ Îmi plăceau mult sărbătorile de iarnă pe vremea când sfinţii erau ţinuţi pe sub anterie, iar lui Moş Crăciun îi cântam de Moş Gerilă. (Acum, după temperatura din apartamente, românii îl regretă pe acel Gerilă care era mai... ieftin la căldură). Nu erau societăţi plătite să deszăpezească, nu existau comandamente de urgenţă, brazii nu se dădeau pe sub mână, aceasta fiind sarcina sindicatului din întreprinderi şi instituţii, toate marile uzine aveau cantine, în care se organizau chermeze, iar conducătorii "socializau" cu muncitorii. Până la un punct, când directorul uita că-i cu nevasta şi-o smotocea pe secretara... secretarului de partid, când duduia se ducea ori se întorcea de la closetul proaspăt văruit, iar tovarăşul de la PIR (personal - învăţământ - retribuţie), securist sub acoperire (cum zic boii zilelor noastre), îi măsura calota ţâţelor unei subalterne cu jumătate de normă, care şi-ar fi dorit una-ntreagă.
Nu mă jenez să spun că am regizat şi am luat parte la asemenea spectacole, tot aşa cum nu mă feresc să zic că erau mult mai decente decât cele care au loc astăzi, care mustesc de scârboşenii. Spre exemplu, era un obicei încetăţenit de cei dinainte, mari actori ai teatrului românesc şi nu numai, ca, după o premieră, realizatorii şi câţiva apropiaţi, să se întâlnească, la sfârşitul spectacolului, să ciocnească un pahar de ce-o fi şi să vorbească nimicuri. Iată ce "atenţionare" am găsit în arhiva mea de om chiţibuşar: "Portarii de serviciu, în timpul zilei, au obligaţia de a mătura porţiunea de trotuar ce înconjoară teatrul - în faţa şi pe latura din stânga - şi de a-l stropi, şi de a nu permite vânzătorilor ambulanţi să staţioneze în acest perimetru. Această operaţie (sic!)o vor face ori de câte ori vor observa murdărie şi neorânduială " (Director adj. ec. Ioan Dobra). Citesc şi mă
