Ca o concluzie după un zbuciumat an politic, apelez la un clasic. Am ales Caragiale pentru că în acest 2012, la o sută de ani de la moarte, tone şi tone de tîmpenii festive i-au fost dedicate, kilograme de bani au fost arse clientelar sau amatoristic pentru veşnica pomenire. Iar citatele anapoda din I.L.Caragiale date de politicieni şi de analişti deja îmi ies pe nas. Caragiale a fost mare, dar din alte motive. Unul dintre ele – a fost un mare ziarist. Un fragment dintr-un text mai puţin cunoscut:
Este Centrul un mare partid sau nu?
Dacă ar fi mare, buzumflarea Presei n’ar avea înțeles: vorbele noastre nu l-ar micșora; orice am spune noi, el ar rămâne un mare partid. Nu e de loc firesc lucru ca cineva având mintea întreagă să se mânie pentru că un altcineva îi contestă o calitate vădită; în așa caz, contestatorul întâmpină cel mult o glumă în treacăt. (…)
Dar să nu ne uităm vorba. Daca Centrul este un mare partid, de ce Presa se supără de vorbele noastre ? daca este Centrul un mic grupușor, un mititel grupuleț, de ce mai atâtea vorbe și necaz ? ce folos ? Cu toate panglicele de fraze turnate în coloanele Presei, el, Centrul, așa rămâne – mic mititel. Și așa și este Centrul și nici nu poate fi altfel. În zadar, marele om de stat caută să îmbete lumea cu apă rece. Publicul nostru în scurt timp a făcut de multe ori trista experiență a acestui fel de îmbătare gratuită; astăzi – ca să întrebuințăm o expresie banală, un lieu commun – deși încă tânăr în viața constituțională, este din nenorocire prea sceptic, aproape blazat, așa că de-ar fi cineva meșterul meșterilor nu-l mai poate ameți cu simple declamații. (…)
Mare, mic, fie oricum ar fi, să vedem ce este în esența lui acest Centru. Să vorbim răspicat. Ce rol joacă în țara noastră Centrul ? Cu conservatorii conservator, cu radicalii radical, dar totdeauna – zice marele om de stat – temperator. Ac