Sfârşitul de an ne prilejuieşte de regulă momente de reflecţie asupra celor trecute şi asupra celor care urmează. Pe scena relaţiilor internaţionale, bilanţurile autentice nu sunt neapărat festive, nu au strălucirea sărbătorilor şi nu pot ignora conflictele şi vieţile pierdute pentru/din cauze politice. Numărul victimelor nevinovate şi familiilor distruse măsoară dramatic, apăsător, iremediabil eşecurile diplomaţiei globale sau regionale, lucrurile care puteau fi făcute la timp şi nu au fost făcute sau deciziile greşite care au costat vieţi de copii, de civili, de militari. Anul 2012 nu a dus lipsă, din nefericire, de astfel de conflicte sângeroase a căror soluţionare internă sau internaţională a întârziat, din diverse motive. Gaza şi mai ales Siria sunt doar două dintre cele mai cunoscute exemple.

Succesele activităţii politico-diplomatice sunt în schimb mult mai discrete (însă nu mai puţin importante decât eşecurile pe care toată lumea le vede) şi trec mai degrabă neobservate, fiind asociate de opinia publică cu normalitatea păcii şi a garantării securităţii. Un conflict evitat este, de regulă, un conflict neştiut, fără headlines. Nu e scopul acestui articol să „glorifice” munca diplomaţilor, a serviciilor de informaţii şi deciziile bune ale palierului politic. Are cine să o facă. E doar bine de ştiut că, dincolo de atentate, războaie civile şi conflicte deschise sunt şi multe lucruri bune făcute în umbră, multe negocieri şi operaţiuni de succes care au dus la evitarea unor crize, tragedii şi pierderi suplimentare de vieţi.

Proiecţia temelor internaţionale majore ale anului 2013 arată continuitatea unor dosare ale anului 2012 dar şi posibilitatea deschiderii unor noi teme. Într-un fel sau altul, toate vor implica şi interesa, mai mult sau mai puţin, direct sau indirect, România, chiar dacă astăzi unele ni se pot părea mai puţin importante pentru bună