Votul de vineri din Camera Deputaţilor, unde a fost respinsă cu 226 de voturi “împotrivă” şi 145 de voturi “pentru”, cererea ministrului Justiţiei de ridicare a imunităţii deputatului P.S.D. Ion Stan, în vederea arestării lui preventive, nu ia prin surprindere. La “petele de culoare” pe care le are în componenţă noul Legislativ, te aştepţi, dacă nu depăşească la capitolul probleme de integritate vechiul Parlament, măcar să ţină la fel de sus ştacheta.

A mirat, însă, reacţia lui Victor Ponta, şeful pe linie de partid al lui Ion Stan. Părând dezamăgit şi înfuriat, i-a cerut indirect lui Ion Stan să plece din P.S.D. şi să demisioneze din Parlament. O reacţie care a generat o întrebare: atitudinea lui Victor Ponta trădează dorinţă de dreptate sau reglare de conturi intrapartinică? Discursul liderului P.S.D. este corect, chiar dacă nu este unul obişnuit pentru el. În interceptările depuse la dosar, Ion Stan îi solicită denunţătorului său, un om de afaceri, să îl ajute financiar în campania electorală, acesta precizând procurorilor, de asemenea, că în 2009 a plătit pentru peste 155.000 de găleţi roşii care au fost împărţie în campania electorală pentru europarlamentare. În schimbul banilor, deputatul P.S.D. i-a promis omului de afaceri contracte pe bani publici. Deci, trafic de influenţă. Totuşi, despre discursul lui Victor Ponta nu se poate spune că este credibil, chiar dacă a fost urmat, la câteva ore, de demisia lui Ion Stan din P.S.D.

Punând “cazul Ion Stan” faţă în faţă cu alte cazuri similare, cu acelaşi iz penal, sesizezi că, acum, liderul P.S.D. operează cu alte unităţi de măsură. Nu l-am auzit cerându-le public să plece din P.S.D. nici lui Adrian Năstase, nici lui Cătălin Voicu, nici lui Liviu Dragnea, nici lui Constantin Niculescu. Ca să mă opresc doar la câteva nume. Unora le luase apărarea, înfruntând D.N.A.-ul sau Curtea Supremă. De exemplu,